Cum intelegem realitatea - ne priveste in fiecare zi, clipa de clipa: realitatea vietii, a lumii, a gandurilor, cate realitati avem, pe care sa le examinam cu atentie?
Sa exploram conceptul, pentru ca realitatea este complexa, ceea ce face uneori sa ne fie dificil sa pastram un contact cu tot ceea ce ne ofera.
Mintea umana are nevoie de structura si ordine, iar pentru asta clasificam, categorizam, simplificam, gasim tipare si ordonam la nivel mental lucrurile ca sa le putem procesa. Uneori tindem sa suprasimplificam, in incercarea de a controla ceea ce ne ofera realitatea. Trebuie sa gasim echilibrul intre a face fata incertitudinilor – daca unele lucruri nu ne sunt accesibile direct nu trebuie sa decidem ca nu exista – si a constientiza faptul ca nu putem acoperi cu mintea noastra la fel de usor toate aspectele si zonele realitatii. Nu putem pur si simplu sa reducem lumea doar la ceea ce putem noi procesa, trebuie sa acceptam ca exista si lucruri pe care nu le putem procesa, fara sa le invalidam.
Realitatea este capodopera imaginatiei noastre: noi interpretam datele pe care ni le ofera concretul. Aceste date + interpretarea noastra devin Realitatea noastra.
Cu cat procesam mai multe informatii cu atat capacitatea noastra de a le procesa critic scade si astfel ne indepartam de realitate.
Capacitatea noastra de procesare este supralicitata – prea multe informatii din prea multe surse ne dezechilibreaza si capacitatea noastra de a testa realitatea este afectata, in sensul scaderii.
Modelul mental pe care il avem cu privire la lume, la ceilalti si la noi insine este construit in timpul cresterii noastre din datele care vin spre noi, la care avem acces. Ele nu sunt mereu corecte, dar la momentul acela sunt tot ce avem la dispozitie si din acest model mental noi continuam sa functionam in restul vietii, daca nu il punem in discutie ulterior, pentru a-l remodela.
In acest fel, experienta timpurie devine Realitatea noastra, unica harta a vietii si a identitatii noastre. Acest model se transforma in filtru si numai datele care corepund le voi asimila, restul le ignor, intarindu-mi la nesfarsit aceeasi viziune.
Ideea ca exista un singur fel de a intelege sau de a face lucrurile este o reala inchisoare mentala pentru orice om.
Parintii au rolul de a-i ajuta pe copii sa invete sa isi inteleaga propria lume interioara si sa invete sa descifreze cat mai bine lumea exterioara. Sa invete sa o inteleaga si sa o descifreze cu propria lor minte – aceasta este foarte diferit de a le prezenta un model gata conceput pe care ei doar sa il asimileze – modelul Parintelui.
Exista optiuni.
Un om care considera ca exista o singura varianta de intelegere sau o singura explicatie va incerca sa traduca tot ceea ce vine spre el numai in termenii acestia predefiniti ai uncei sale viziuni. A traduce noul doar prin experienta veche inseamna a te indeparta de realitatea prezenta.
Care este diferenta intre o pasta de cartofi fierti si un piure de cartofi pufos? (vedeti raspunsul in emisiune)
Informatia pe care o procesam neconstientizat (cea mai mare parte a informatiei procesate) este cea care ne influenteaza cel mai mult, decisiv chiar.
Pentru ca noi sa ne apropiem cat mai mult de datele concrete, cu cat mai putine distorsiuni, atunci cand nu avem informatii suficiente, creierul completeaza golurile. Daca eu nu am informatii, eu voi presupune ca am, iar daca nu sunt curios si deschis sa acumulez informatii noi, eu voi reprocesa permanent informatiile vechi.
Ca sa elimin cat mai mult din riscurile de distorsiune ce ma indeparteaza de realitatea concreta este bine sa ma duc intotdeauna cat mai aproape de sursa oricaror informatii pe care doresc sa le accesez, chiar daca asta presupune un efort mai mare. In felul acesta putem sa impartasim cu totii cat mai mult din aceeasi realitate.
Ce urmeaza ?
Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.
