Suferintele imbraca multe forme. Putem sa gestionam singuri o trauma sau mai bine apelam la un psiholog?
In urma unor evenimente cu impact traumatic (pierdere, accident, abuz) ce produc o dezorganizare interioara multi oameni se intreaba: ce fac eu acum? Lumea mea s-a prabusit, cum ma voi descurca? Este bine de stiut ca nu orice eveniment cu potential traumatic se transforma intr-o reala trauma pentru noi, intrucat procesarea acestuia, in functie de resursele noastre determina rezultatul si impactul final al fiecarei experiente pe care o traim. Un eveniment traumatic este in esenta o provocare foarte mare care depaseste limita resurselor unei persoane la momentul impactului.
In esenta, noi suntem fiinte relationale si nu putem functiona izolat. Ceea ce face ca un eveniment cu potential traumatic sa produca intr-adevar in suflet rani si dureri este lipsa unei relatii continatoare care sa urmeze imediat acelui eveniment.
Ca oameni care putem sa ii ajutam pe cei de langa noi, cand de exemplu un prieten se afla in situatia de a fi pierdut pe cineva si aceasta pierdere are potential traumatic pentru el, este bine sa fim informati cu privire la modul cel mai bun de a reactiona: care sunt comportamentele, reactiile si emotiile specifice, ce interval de timp este necesar in medie pentru a procesa evenimentul,
Intre a sti cum se face un lucru, la nivel teoretic si a trai in mod real experienta respectiva este o diferenta foarte mare care nu poate fi anulata ci numai redusa.
De exemplu, pentru pierderea cuiva drag nu ne putem niciodata pregati cu adevarat. Dar putem sa ne construim in timp rezilienta, o capacitate cat mai mare de a face fata traumelor si o capacitate inalta si sofisticata de procesare a informatiilor de orice tip. O educatie permanenta in acest sens este foarte importanta si absolut necesara.
Uneori, pentru a trai mai profund avem nevoie sa contemplam si sa exploram ideea de finitudine si ideea de moarte.
Daca este gestionata corect, dupa un anumit timp o trauma se poate tranforma intr-o sursa de rezilienta si crestere interioara. Traumele contin in ele provocari pentru minte si suflet si dupa ce integram aceste lucruri in psihicul nostru putem sa distilam invataturile si lectiile. Dupa ce evenimentul traumatic este asezat la locul sau in viata persoanei este necesara o refacere a sistemului de valori.
Cele trei mari ipoteze pe care ne bazam echilibrul si care sunt afectate de trauma sunt: viata/lumea este buna, viata are sens, eu sunt un om bun. Aceste ipoteze se prabusesc in urma unei traume.
In terapie relatia este aceea care contine suferinta pe care omul o aduce spre vindecare. O nevoie fundamentala a oricarui om este aceea de a fi inteles: sa simta profund inauntrul lui ca celalalt il intelege. Terapeutul nu poate sa faca lucrurile in locul clientului dar, pentru acesta, faptul ca exista cineva care il intelege profund constituie sursa si stimulul esential pentru a intra in contact cu puterea lui proprie de a se ridica deasupra greutatilor si de a depasi trauma. Aceasta este esenta, nucleul, punctul central de sprijin al terapiei, de unde pleaca mai departe metodele si tehnicile folosite: spatiul relational comun pe care il co-creaza terapeutul si clientul sau in intimitatea si siguranta cabinetului este elementul catalizator care permite procesarea si vindecarea traumelor.
Puteti urmari aceste idei dezvoltate pe larg in emisiunea “Gestionarea traumelor psihice” accesand link-urile de mai jos.
Ce urmeaza ?
Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.
