Gestionarea neprevazutului

Situatiile care implica neprevazut sunt diverse

Nivelul individual si cel social sunt capetele unui interval pe care o situatie se poate situa in functie de intesitate, complexitate, impact, posibilitatea anticiparii, ceea ce implica faptul ca si metodele, tehnicile sau posibilitatile de gestionare ale acestora se afla tot pe un interval, corespunzator si corespondent.

Nu exista o tehnica sau o solutie pentru orice, indiferent de ce domeniu vorbim. Fiecare situatie in parte mobilizeaza un anumit set specific de resurse necesare pentru a gestiona neprevazutul.

"Ce fel de neprevazut" apare in viata noastra tine mult de asteptarile noastre, intrucat acestea ne fac sa filtram realitatea si, adeseori, in acest fel, vom ignora informatii pretioase din mediu/realitate.

Neprevazutul acesta este, de fapt, unul relativ

Atentia este directionata in mediu numai in functie de dorinte si nu permitem alterarea structurii interne cu niciun fel de informatii noi, caz in care neprevazutul este de fapt subiectiv, perceput de noi, cu toate ca in realitate, in mod obiectiv, el ar fi putut fi evitat daca noi nu pastram rigiditatea filtrelor perceptuale.

In ceea ce priveste mindsetul si abilitatile – este bine sa facem diferenta intre nevoia si capacitatea de a anticipa situatiile „neprevazute” (pentru a fi cat mai putine), pe de o parte, si abilitatea de a gestiona efectele / impactul unei situatii neprevazute, odata ce aceasta a avut loc (situatie in care ne aflam de cele mai multe ori: post-intamplare).

Ca sa pot vedea lumea intr-un mod cat mai realist posibil este nevoie sa ma uit atent inauntrul meu - acolo este punctul de plecare.

Este in regula, deci, sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, fara a dori sa parem demonstrativi sau altfel decat suntem in realitate, fara sa ne cosmetizam inutil (atat interior cat si exterior). Avem nevoie de multa claritate interna pentru a putea gestiona informatia care ne asalteaza si ne copleseste in fiecare zi.

In situatiile neprevazute de intensitate maxima ce implica o componenta de pierdere foarte importanta sistemul nostru psihic are nevoie de timp astfel incat sa poata absorbi si digera socul.

Intr-o despartire avem de-a face mai degraba cu un „neprevazut relativ”: atunci cand noi filtram realitatea numai in functie de credintele noastre deja existente, ignorand semnale importante. Daca noi functionam intr-un mod inchis, din punct de vedere psihic, fata de noi insine si fata de celalalt (nefiind deschisi la noutate si la informatie noua) sau functionam pe pilot automat atunci sigur ca derularea sau finalul relatiei va fi pentru noi un eveniment „neprevazut” (perceput subiectiv).
Daca noi am functiona mai constient si am fi mai prezenti in propria noastra viata, daca nu ne-am baza atat de mult pe rutine puternice si automatisme rigide, atunci poate ca multe situatii relationale nu ar mai fi atat de „neprevazute”.

Sa functionam mai constient, sa fim mai atenti la noi insine, sa incercam cu adevarat sa ne cunoastem mai bine, fie ca este vorba despre limite sau despre abilitati.

Este bine sa ne facem un audit personal si sa fim sinceri cu noi insine. Numai astfel vom descoperi erorile pe care le putem evita in viitor. Daca ne analizam foarte sincer si curat greselile aducem un nivel sporit de claritate interna si, prin asumare, ne crestem forta interioara.

Ce puteam sa fac diferit?

Intr-o despartire avem de-a face mai degraba cu un „neprevazut relativ”: atunci cand noi filtram realitatea numai in functie de credintele noastre deja existente, ignorand semnale importante. Daca noi functionam intr-un mod inchis, din punct de vedere psihic, fata de noi insine si fata de celalalt (nefiind deschisi la noutate si la informatie noua) sau functionam pe pilot automat atunci sigur ca derularea sau finalul relatiei va fi pentru noi un eveniment „neprevazut” (perceput subiectiv).

Daca noi am functiona mai constient si am fi mai prezenti in propria noastra viata, daca nu ne-am baza atat de mult pe rutine puternice si automatisme rigide, atunci poate ca multe situatii relationale nu ar mai fi atat de „neprevazute”.

Suntem imperfecti, putem sa gresim si daca acceptam in viata aceste doua mari adevaruri s-ar putea sa descoperim ca eliminam multe situatii care altfel ar fi „neprevazute”.

Rezilienta este abilitatea unui organism de a-si pastra structura si functionarea in conditiile in care este afectat de un soc sau este supus unui stres permanent.

Flexibilitatea interna face diferenta intre reactiile adaptative si dezadaptative. In masura in care noi functionam aproape exclusiv dupa anumite retete, rutine, proceduri, pasi prestabiliti, flexibilitatea si deci si rezilienta noastra scad. Plasticitatea reactiilor creste atunci cand noi suntem dispusi sa ne expunem la noutate, cand cautam, exploram si asimilam informatii noi, atent selectate si care ne ajutam mereu sa facem priza la realitate. Este indicat sa incercam sa ne dezvoltam pe orizontala si sa ne largim in mod constient si activ aria cunoasterii in domenii diverse astfel incat gradele de libertate ale reactiilor noastre la neprevazut sa creasca.

In mintea noastra, prin autoeducare permanenta, se creeaza mereu conexiuni noi, daca aducem informatii noi.

Atunci cand gestionam impactul unei situatii neprevazute care ne afecteaza pe toti este bine sa nu uitam ca in aceasta poveste, ca si mereu, de altfel, suntem impreuna: ceea ce fac eu te afecteaza pe tine si ceea ce faci tu ma afecteaza pe mine. Rezilienta si calitatea vietii noastre vor creste semnificativ atunci cand vom reusi sa asimilam profund conceptul acesta: Impreuna.

Ce urmeaza ?

Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.