Obisnuim sa asociem educatia cu scoala insa educatia se realizeaza de catre intreaga societate si in special de catre familie.
Ruptura actuala intre generatii este foarte mare si a fost influentata de diferentele uriase de mentalitati si de stil de viata ale oamenilor care au trait inainte de 1989 si ale tinerilor care s-au nascut dupa aceasta data. In acest context, dar nu numai, o responsabilitate esentiala a parintilor este aceea de a continua propria educatie alaturi de copiii lor. Abandonul se intampla atunci cand parintii inceteaza sa se mai educe pe ei insisi. Noi invatam sau ar trebui sa continuam sa invatam si sa ne dezvoltam toata viata, nu exista un moment in care sa spunem „gata, am terminat cu invatatul, ma opresc”.
Atitudinea potrivita si indicata: aceea de a continua sa fiu toata viata deschis si receptiv la informatie alaturi de copilul meu, insotindu-l pe drumul dezvoltarii sale.
Educatia pe care o dau parintii in familie nu este numai de tip intelectual, aceasta este oferita preponderent de scoala. Educatia pe care o ofera familia acopera alte zone extrem de importante si necesare pentru functionarea si integrarea in lume a copilului, viitor adult. Felul in care un copil se orienteaza, isi formeaza selectivitatea atentiei, interesele si limitele interne sale provin si se formeaza in special din mediul familial si din tipul de relatii care se formeaza acasa.
Educatia implicita este reprezentata de ceea ce face parintele in propria viata si are o influenta esentiala asupra mediului intern al copilului.
Daca in familie sunt lucruri despre care nu se vorbeste, despre care parintilor le este greu sa le vorbeasca copiilor pentru ca au impresia ca in acest fel ii „protejeaza” atunci ceea ce se va intampla mai tarziu este ca realitatea ii va lovi pe copii intr-un fel foarte dur.
Ruptura intre generatii este data in mod esential de atitudine. Daca parintele considera ca stie totul si nu este dispus sa se dezvolte sau chiar sa invete unele lucruri de la copii atunci acestia sunt pur si simplu lasati singuri pe drumul vietii. In plus, parintele poate adeseori bloca dezvoltarea psihica si functionala a copilului care, din loialitate, nu indrazneste sa evolueze mai mult decat ii permite acesta, in mod inconstient.
Tot timpul avem ceva nou de invatat si ceva bun de pus in valoare la noi insine, indiferent ce varsta avem. Avem responsabilitatea atat fata de noi insine cat si fata de copii sa ne dezvoltam permanent.
Puteti urmari aceste idei dezvoltate pe larg in emisiunea “Abandonul copiilor” accesand link-urile de mai jos.
Ce urmeaza ?
Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.
