Au fost delimitate 8 stadii ale dezvoltarii, care au urmatoarele caracteristici principale:
Stadiul 1 – 0 – 18 luni – incredere vs neincredere (criza psihosociala)
Persoana/relatia semnificativa – mama
Rezultatul pozitiv – speranta si bucuria vietii, perseverenta
Nevoi esentiale ale copilului – disponibilitate emotionala si caldura relationala
Esecul, rezultatul negativ – retragere anxioasa, pierderea conexiunii si o emotionalitate intensa
Rana specifica / de atasament poate provoca: copil evitant, copil anxios
Risc parental (mediu advers) – parinte evitant (adult cu teama de respingere) sau parinte anxios (adult cu teama de abandon). Corect – parinte cu atasament sanatos (adult disponibil emotional)
Dezvoltarea increderii este cea mai importanta dintre etape, este fundatia pe care se construiesc rezolvarile cu success ale celorlalte sarcini. Pentru aceasta copiii este necesar sa se afle in prezenta unor adulti demni de incredere. Daca sarcina nu este rezolvata, azi fie refuzam sa avem incredere in oameni fie ne acordam increderea prea usor, ceea ce deseori poate conduce la multa suferinta.
Una dintre formele de incredere cel mai greu de invatat este daca putem sa divulgam altora informatii despre noi – riscurile implicate sunt mari, pentru ca trebuie sa avem incredere ca acea persoana nu va folosi informatiile impotriva noastra sau ca sa ne faca rau mai tarziu in cadrul relatiei.
Acest conflict are implicatii directe in terapie atunci cand oamenii decid sa caute un psiholog caruia sa I se destainuie in profunzime si in detaliu si, mai apoi, cand se construieste relatia terapeutica.
Cata incredere a existat in cadrul familiei dumneavoastra? Aveti incredere in oameni astazi?
Doza de incredere care deriva din cele mai timpurii experiente ale copilariei nu pare sa depinda in mod absolut de cantitatea de hrana sau de “dovezile” de iubire ci de calitatea relatiei cu mama.
Mama creeaza in copil un sentiment de incredere prin intermediul unui tip de ingrijire care, in esenta sa, combina grija profunda pentru nevoile specifice ale copilului cu un sentiment ferm de incredere personala.
Acesta constituie baza viitorului sentiment de identitate al copilului, care mai tarziu va fi format dintr-un sentiment de “a fi in regula” – de a fi el insusi.
Stadiul 2 – 18 luni – 3 ani – descoperirea – autonomie vs rusine si indoiala
Persoana/relatia semnificativa – parintii/educatorii
Rezultatul pozitiv – dezvoltarea vointei, a capacitatii (prin internalizarea permisiunii) de a alege, a puterii de a spune Nu, autocontrol
Nevoi esentiale ale copilului – posibilitatea de explorare, de revenire si de impartasire
Esecul, rezultatul negativ – dezvoltarea tenditei de compulsie, incapacitatea de a-si constientiza propriile senzatii, sentimente si emotii
Rana specifica / de atasament poate provoca: copil distant, copil fuzional
Risc parental (mediu advers) – parinte distant (adult dezinteresat relational) sau parinte fuzional (adult urmaritor). Corect – parinte indraznet si deschis (adult curios)
Simtiti vreodata ca viata v-a scapat de sub control sau ca altii va controleaza impotriva vointei dvs? In familia dvs de origine controlul era impartit in mod rezonabil? Vi s-a permis sa va dezvoltati in mod adecvat autonomia?
Copiii trebuie sa inteleaga ca pot face lucruri pentru ei insisi fara un control exagerat din partea parintilor/adultilor. In acelasi timp, ei au nevoie de indrumare pentru a putea invata. Daca nu exista un echilibru sanatos intre autonomie – apartenenta se va dezvolta o conceptie asupra sinelui dominata de inadecvare si rusine.
Unii copii sunt controlati excesiv si astfel nu li se da ocazia si posiilitatea de a dezvolta un sentiment adecvat al autocontrolului.
In lipsa acestuia se dezvolta rusinea si incepe sa apara senzatia ca nu ne putem controla propria viata, iar la aceasta, cel mai des, noi reactionam prin incercarea de a-I controla pe ceilalti.
Acest stadiu este decisiv pentru raportul dintre iubire si ura, cooperare si indaratnicie, libertate a exprimarii de sine sau suprimarea acesteia.
Stadiul 3 – varsta prescolara (varsta fanteziei) – 3 – 7 ani – initiativa vs vinovatie
Persoana/relatia semnificativa – tatal si familia
Rezultatul pozitiv – simt al scopului, directive, capacitatea de a avea conexiuni pline de iubire si empatie
Nevoi esentiale ale copilului – oglindirea, aprecierea, siguranta relationala, primirea de feedback pozitiv, aprecieri verbale, incurajari
Esecul, rezultatul negativ – inhibitie, viata traita in si prin fantezie
Rana specifica / de atasament poate provoca: copil rigid, copil compliant; copil competitiv, copil neajutorat
Risc parental (mediu advers) – parinte controlor (adult rigid) sau parinte difuz (adult vesnic compliant). Corect – parinte constient de identitatea sa psihologica. De asemenea, parintele critic (adult competitiv) sau parinte manipulator (adult neajutorat). Corect – parinte competent (adultul imperfect si puternic)
Adeseori adultii trateaza ca fiind inadecvata curiozitatea copiilor cu privire la lumea in care traiesc – intrebarile sunt ignorate sau reduse la tacere, jocurile sunt restrictionate – si astfel copiii dezvolta sentimente profunde si neclare de vinovatie, fara sa cunoasca vreodata cauza acestora.
Pentru a-I ajuta sa isi dezvolte un simt sanatos al initiative parintii trebuie sa mentina un echilibru intre reguli si libertatea comportamentului.
Foarte important este ca inconsecventa dauneaza mai mult decat restrisctiile excesive deci cheia catre un simt al initiativei adecvat este consecventa parintilor.
In aceasta etapa copiii sunt tentati sa imite comportamentul adultilor din jurul lor sau sa se straduiasca excesiv sa le faca pe plac, iar aceste tipare sunt toxice pentru dezvoltarea normala autonoma.
Ce va face astazi cel mai mult sa va simtiti vinovat/a? – ca sunteti asa cum sunteti? Ca nu ii puneti permanent pe ceilalti pe primul plan? Va considerati foarte responsabil/a pentru actiuni si oameni asupra carora nu detineti de fapt deloc controlul?
Gelozia si rivalitatea infantile – incercarile amare de delimitare a unei sfere de privilegiu necontestat – ating acum apogeul in lupta finala pentru ocuparea pozitiei de favorit al mamei, iar esecul duce de obicei la resemnare, vina si anxietate.
Initiativa permite cucerirea si canalizarea energiei in forme sanatoase. Pericolul ce caracterizeaza acest stadiu este legat de sentimentul de vina corelat cu scopurile intentionate si actele initiate.
In timp ce autonomia se concentreaza asupra mentinerii la distanta a potentialilor rivali – si poate astfel sa duca la izbucniri violente indreptate impotriva intruziunii fratilor mai mici, initiativa aduce rivalitatea fata de cei care au fost acolo primii si care pot fi mai avansati si mai bine echipati pentru a ocupa domeniul pe care il viseaza copilul mai mic.
In patologia adultului, prezenta unui conflict rezidual legat de initiative se manifesta prin negare puternica a oricarui fel de problema (refularea completa a dorintelor si nevoilor), inhibitie/impotenta sau acte ostentative cu rol compensator. Frecvent intalnita este aparitia bolilor psihosomatice.
Stadiul 4 – varsta scolara – 7 – 14 ani – competenta (straduinta) vs inferioritate
Persoana/relatia semnificativa – scoala, vecinii, vecinatatea
Rezultatul pozitiv – simtul competentei, invatarea normelor culturale, dezvoltarea cooperarii
Nevoi esentiale ale copilului – apartenenta, stabilirea relatiilor de prietenie si cultivarea relatiilor cu semenii
Esecul, rezultatul negativ – inertie, rigiditate, procrastinare, dificultati in a-si formula propriile idei
Rana specifica / de atasament poate provoca: copil ostracizat, copil sacrificat
Risc parental (mediu advers) – parintele neincrezator (adultul ostracizat) sau parintele de sacrificiu (adultul indispensabil). Corect – parintele inteligent relational (adultul constient de puterea relatiilor)
In acest stadiu copiii au nevoie ca parintele sa isi exprime interesul fata de realizarile lor. Este o etapa in care copiii incearca foarte mult sa atraga atentia parintilor, pentru ca trebuie sa isi dezvolte sentimentul de utilitate, iar daca sunt confruntati cu respingeri repetate ei dezvolta teama profunda ca nimeni nu ii poate iubi.
Intrarea in viata se realizeaza prin scoala si presupune adaptarea la legi/reguli in timp ce copilul incepe sa dezvolte simtul competentei practice.
A duce la bun sfarsit o sarcina productiva este un scop care inlocuieste treptat capriciile si dorintele specific jocului. Copilul invata placerea care deriva din finalizarea muncii sale, realizata prin atentie constanta si staruinta.
Pericolul acestui stadiu este sentimentul de inadecvare si de inferioritate – copilul se poate simti adeseori descurajat in ceea ce priveste aptitudinile sale si poate sa renunte la a se identifica pe sine ca fiind o parte a lumii, el isi poate pierde speranta in integrare si poate regresa la stadiul de rivalitate anterior simtindu-se in mod profund condamnat la mediocritate si permanent inadecvat.
In acest stadiu copilul trebuie invatat cum sa depaseasca obstacolele interioare si exterioare, cum sa gestioneze frustrarea care apare in mod normal pe drumul reusitei si cum sa integreze corect simtul diviziunii muncii pentru a putea lucra impreuna cu ceilalti.
Stadiul 5 – adolescenta – 14 – 19 ani – identitate vs confuzia identitatii
Persoana/relatia semnificativa – grupul de egali
Rezultatul pozitiv – fidelitate fata de prieteni, sentimentul apartenentei, sentimentul directiei sinelui, capacitatea de a dobandi abilitati noi, devotement
Nevoi esentiale ale copilului – cautarea noului, explorarea sexuala, cultivarea intimitatii emotionale
Esecul, rezultatul negativ – respingerea valorilor parintelui, teama interioara profunda de competitive
Rana specifica / de atasament poate provoca: copil rebel, copil conformist
Risc parental (mediu advers) – parintele razvratit (adultul rebel) sau parintele model (adultul conformist). Corect – parintele constient (adultul interdepenedent)
Nevoia principala a adolescentilor este aceea de integrare si de a-si gasi un loc in care sa se adapteze. Dezvoltarea identitatii se consolideaza in adolescenta iar intregul proces specific este caracterizat de o mare deruta ingreunata adeseori de mesajele contradictorii ale familiei.
Elementele principale de crestere ale acestei etape sunt rapiditatea, volumul si complexitatea transformarilor corporale si ale creierului precum si deschiderea zonei sexualitatii. Tinerii sunt extrem de preocupati de imaginea pe care o au in ochii altora precum si cu intrebari referitoare la sine pentru ca se afla in plin proces de formare a sentimentului de identitate si continuitate.
In acest stadiu se realizeaza integrarea psihica a instantelor personale traversate pana in acest moment sub forma conturarii identitatii Eului, iar pericolul cel mai mare al acestei etape este confuzia de rol.
Pentru a pastra un echilibru ei se supraidentifica cu “eroi”/”lideri”, uneori pana la pierderea completa a identitatii personale. Dragostea adolescentina este intr-o masura foarte mare incercarea de a ajunge la o definitie a propriei identitati proiectand imaginea difuza despre propriul Eu asupra altcuiva pentru a o vedea astfel reflectata si clarificata treptat.
Mintea adolescentului este o minte ideologica, “in asteptare” dar extrem de activa, intre stadiul psihologic al copilariei caracterizat de moralitatea invatata si varsta adulta caracterizata de etica personala care urmeaza a fi dezvoltata.
Stadiul 6 – tineretea timpurie – in jurul varstei de 20 ani – intimitate vs izolare
Persoana/relatia semnificativa – partenerul sexual, prietenie, cooperare si competitie
Rezultatul pozitiv – afiliere si dragoste, capacitatea de a dezvolta un sentiment durabil de iubire si de a crea prietenii trainice
Esecul, rezultatul negativ – lipsa de sens, sentimentul de a fi pierduti si sentimente profunde de singuratate
Dezvoltarea abilitatilor necesare pentru a stabili o intimitate emotionala pozitiva este una dintre cele mai importante sarcini ale dezvoltarii. Problemele de intimitate apar atunci cand oamenii ne indeparteaza si ne resping. Esenta tuturor problemelor de intimitate este teama ca ceilalti ne vor abandona.
Trecerea cu succes de aceasta etapa inseamna obtinerea unui sentiment sanatos de dragoste fata de sine si capacitatea de a-I iubi si aprecia cu adevarat pe altii.
Daca nu s-a dezvoltat aceasta capacitate de apropiere emotionala apare izolarea de propriile sentimente si de oamenii din jur. In plus, este posibil ca intimitatea sa inceapa sa fie confundata cu altceva.
Dati prea mult altora in speranta ca veti primi ceva in schimb? Considerati ca dvs purtati intreaga vina pentru lipsa intimitatii? Acest tip de relatie le permite celorlalti sa abuzeze de dvs.
Intimitatea poate fi definita ca fiind capacitatea cuiva de a se angaja in legaturi stranse si parteneriate concrete, iar in acest stadiu Eul trebuie sa stapaneasca modul firesc de a face fata conflictelor fundamentale pentru a putea face fata fricii de pierdere a Eului in situatii care necesita abandonarea de sine: solidaritatea specifica legaturilor stranse, orgasm si interactiunea sexuala, prietenia profunda si stransa.
Evitarea de catre o persoana a unor astfel de experiente din cauza fricii de a-si pierde Eul poate duce la un profund sentiment de izolare si deci la o scufundare in propria persoana.
Contrabalansarea intimitatii se face prin distantare, iar pericolul la acest stadiu este izolarea, adica evitarea contactelor care implica intimitatea. In cazul in care persoana va intra intr-un tip de relatie care mentine izolarea in doi, acest lucru nu va permite realizarea cu succes a urmatorului stadiu esential al dezvoltarii.
Stadiul 7 – perioada adulta – 20 – 60 ani – crestere (generativitate) vs stagnare
Persoana/relatia semnificativa – cresterea copiilor, impartirea casei si a muncii
Rezultatul pozitiv – capacitatea de a avea grija, dispozitie spre asumarea cu bucurie a responsabilitatii
Esecul, rezultatul negativ – negativitate, respingere, lipsa de relatie
Generativitatea inseamna capacitatea de a darui dincolo de noi, este preocuparea pentru crearea si indrumarea generatiei viitoare – pentru a fi buni parinti trebuie sa fi rezolvat cu success toate sarcinile stadiilor anterioare. O mare parte din atitudinea si valorile parintilor provin din copilarie si modelele urmate.
Atunci cand cresterea a esuat, iar sarcinile stadiilor anterioare nu au fost implinite poate avea loc regresia la o nevoie obsesiva de pseudointimitate asociata cu un sentiment de stagnare si saracire personala interioara; oamenii pot incepe sa devina permisivi cu ei insisi ca si cum ar fi proprii lor copii sau in cuplu ca si cum fiecare ar fi copilul celuilalt.
Omul matur are nevoie sa fie de folos, iar maturitatea are si ea nevoie de indrumare, incurajare si ingrijire.
Simplul fapt de a avea sau de a dori copii nu echivaleaza cu o realizare a sarcinii generativitatii.
Stadiul 8 – adultul senior – 60+ – integritate vs disperare
Persoana/relatia semnificativa – sentimentul conexiunii cu familia extinsa si cu umanitatea
Rezultatul pozitiv – intelepciune, sentimentul contributiei la lume, capacitatea de renuntare
Esecul, rezultatul negativ – dezgust fata de viata si oameni, absenta relatiilor
Lipsa increderii, rusine si indoiala, sentiment de inferioritate, confuzie identitara, izolare, lipsa abilitatilor de crestere a unui copil si faptul ca nu am devenit genul de persoana care ne-ar placea sa fim, toate sunt consecinte ale nerezolvarii (rezolvarii nereusite) a conflictelor.
Integritatea inseamna acceptarea responsabilitatii pentru propriile vieti, fara a da vina pe altii, inseamna ca am invatat sa ne placa cine suntem si ce credem si ca am dezvoltat conceptii sanatoase asupra sinelui.
Ce urmeaza ?
Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.
