De sf Valentin sau Dragobete sau cu alte ocazii speciale hotaram ca sarbatorim, prin constientizare, Iubirea. Sanatoasa.
Nu iluzia iubirii, nu miturile despre iubire, nu romantismul gresit inteles, nu minciunile care se dau drept iubire, nu siropul dulce(amar), nu suferinta din iubire (care nu exista de fapt), nu suportul material al iubirii.
Iubirea, totusi, nu se sarbatoreste doar intr-o zi speciala, si nu cu mancare, nu cu dulciuri (desi asta am invatat de mici si apoi ne chinuim sa tinem diete severe care, surpriza, greu functioneaza), iubirea nu se sarbatoreste cu lucruri scumpe.
Sarbatorim iubirea cand acordam timp si atentie, cand ne intereseaza cu adevarat persoana si viata celui de langa noi, lucrurile care il definesc si il fac sa fie ceea ce este. Sarbatorim iubirea cand il sprijinim pe partener sa isi indeplineasca visele si cand visam vise comune impreuna si le indeplinim impreuna.
Iubirea se sarbatoreste in fiecare clipa a fiecarei zile prin a fi cel mai bun partener care poti sa fii, prin a oferi celuilalt ce ai mai bun din tine (in loc doar sa pretinzi sa fie el perfect), prin a lucra permanent la persoana ta, astfel incat sa nu ii pui pe umeri bagajul tau emotional. Dupa ce facem toate acestea cu noi insine sarbatorim alaturi de partener si impreuna cu el iubirea prin a fi sinceri, prin a cauta sa il intelegem cat mai bine pe celalat (a intelege nu inseamna a scuza sau tolera orice).
Si, desigur, sarbatorim iubirea in fiecare clipa in care partenerul face acelasi lucru pentru noi. Cand ne putem intelege pe noi insine si unul pe celalalt, cand ne pasa, cand suntem prezenti si atenti, cand ascultam si ingrijim si, la fel de important, cand ne infruntam teama de vulnerabilitate si alte frici si ne lasam iubiti.
Sarbatorim iubirea in fiecare zi.
Si nu, nu cu bomboane. Nu cu scumpeturi.
Simbolizam, poate cu o floare sau cu o atentie care sa tina cont de firea partenerului. Iubirea nu se contorizeaza in valoarea lucrurilor oferite la astfel de ocazii. Iubirea se contorizeaza in rasuflari impreuna. In strangeri de mana, in ascultari, in miile de milioane de momente ale unei vieti traite impreuna in care avem miile de milioane de sanse sa o aratam si sa i-o oferim partenerului.
Nicio cutie de bomboane din lume nu pot inlocui o inima inchisa, nu pot aduce inapoi timpul in care am fost absenti, nu pot sterge minciunile, nu pot inlocui cuvintele nespuse si emotiile neexprimate, nu tin loc de asumare sau de fapte. Chiar daca sunt in forma de inimioara, chiar daca sunt scumpe.
Iubirea se sarbatoreste cu sufletul, prezenta, atentia si dedicarea noastra constanta.
Iubirea cere efort personal, este o hotarare pe care o luam in fiecare zi, in fiecare clipa. Decid sa iubesc acest om, voi fi tot ce pot mai bun pentru el si ma astept sa faca acelasi lucru pentru mine.
Vai, nu suna dulce? Nu suna roz?
Offff … e mai usor sa luam niste bomboane, nu?
Iubirea inseamna emotii si rasuflari traite impreuna, actiuni, asumari, interes si respect. Zi de zi.
Fara acestea, bomboanele, declaratiile goale sau cadourile, oricat ar fi de scumpe, nu valoreaza nimic.
14, 24 februarie, zile de constientizare a iubirii, a relatiilor
In care ne asezam si ne gandim. La iubire, la lipsa ei, la distorsiunile si intortochelile ei.
Pentru multi dintre noi relatiile sunt un labirint. Un labirint care sufoca, descurajeaza, infurie si ucide speranta.
Pana cand ne Decidem sa cautam ajutor, sa iesim din el, sa ne ridicam deasupra lui, sa il intelegem si sa ne descifram.
Asa ca azi, ne asezam, ne luam timp, spatiu si liniste, si ne punem (deocamdata) o singura intrebare (mare si complexa):
Cum arata iubirea in familia in care am crescut eu?
Adica: Era sau nu era, se exprima sau se tacea, era reala sau doar o iluzie, era sanatoasa ori bolnava. Era iubirea mancare, era violenta sau lipsea cu desavarsire?
M-am simtit eu iubit? Stiu cum este? Cine m-a invatat pe mine sa iubesc si ce am inteles eu ca este iubirea? Fatada, aparenta, vorbe goale, supunere, manipulare sau dependenta?
Fiecare om are o experienta personala a iubirii sau a lipsei acesteia sau a formelor ciudate si distorsionate ale „iubirii”, asa cum le-a asimilat crescand si invatand de la „cei mari, atoatestiutori si puternici”.
Cum am invatat eu sa iubesc sau sa resping iubirea, sa o caut sau sa ma tem de ea, sa o inteleg sau sa o confund cu altceva?
Este un cadou extraordinar de profund pentru partenerul pe care cu adevarat il iubiti daca astazi, cand constientizam iubirea, va asezati impreuna in liniste si, dupa ce v-ati raspuns voi insiva la aceasta intrebare, ii impartasiti si Celuilalt experienta voastra timpurie a iubirii. Privind in ochi, vorbind cu adevarat despre voi. Poate ca veti inspira partenerul sa faca, atunci cand va simti, acelasi lucru. Si nu va fi acesta cel mai frumos cadou pe care il puteti face si primi? O bucatica din voi insiva. Si un compliment fantastic adresat partenerului: ma simt atat de bine cu tine, incat pot sa fac asta.
Si astfel, veti incepe (fiindca acesta e doar inceputul) sa reinvatati sa iubiti. Impreuna. De mana. Privindu-va in ochi si tinandu-va in brate. Pentru ca de nimic altceva nu avem nevoie, decat de Celalalt. Cu adevarat.
Ce urmeaza ?
Daca v-a placut ce ati citit in acest articol, va astept sa ma contactati folosind pagina de contact aici.
